Prenumele este obligatoriu!
Numele este obligatoriu!
Prenumele este invalid!
Numele este invalid!
Adresa de email este invalidă!
Adresa de email este obligatorie!
Numărul de telefon este obligatoriu!
Adresa de email este deja înregistrată!
Parola este obligatorie!
Introduceți o parolă validă!
Introduceți minim 6 caractere!
Introduceți maxim 16 caractere!
Parolele nu sunt identice!
Vă rugăm să acceptați Regulamentul de Licitare!
Eroare de autentificare. Email-ul sau parola nu sunt corecte!
Licitația Colecției familiei boierești Manu. Începuturile picturii românești (sec. XVIII - XIX) #222/2016
371F

Doamna Sofia Ipsilanti, soția lui Constantin Vodă Ipsilanti

[1800-1807]

Mihail Töpler

1780 - 1820
ulei pe pânză, 76 × 63 cm
Valoare estimativă: € 10.000 - 16.000
Prețul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluării

Starea de conservare: pentru informații tehnice, contactați ruxandra.dumitru@artmark.ro
Proveniență:
colecția vornicului Ioan (Iancu) Manu (1803-1874); colecția gen. George Manu (1833 - 1911);
colecția Constantin G. Manu (1871-1959); din 1948, colecția Muzeului Alexandru Saint-Georges; din 1949, colecția Muzeului de Artă al R.P.R., inv. 1544; din 2015, colecția urmașilor lui Constantin G. Manu.
Verso:
Pe verso, număr de inventar Muzeul Național de Artă al României, PN GG 1544.
Informații documentare:
Opera este reprodusă în "Portretele Doamnelor române", Nicolae Iorga, Institutul de arte grafice "Lupta" Nicolae Stroilă, Bucureşti, 1937, fig. 60. Opera este menționată în "Contribuții la istoria începuturilor picturii românești", Remus Niculescu în "Studii și cercetari de istoria artei", Ed. Academiei R.P.R., nr. 1-2, 1954 la pag. 88. Opera este inventariată în catalogul "Galeria Națională", Muzeul de Artă al R.P.R., E.S.P.L.A., București la pag. 15, cat. 29. Opera este reprodusă în catalogul "Pictura românească în imagini", Vasile Drăguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Editura Meridiane, București, 1970, la pag. 169. Opera este reprodusă în "Trecute vieți de doamne și domnițe", Constantin Gane, Vol II, 1972 la pag. 102. Opera este inventariată și reprodusă în "Catalogul Galeriei Naționale. Pictura. vol I", Paula Constantinescu, Ștefan Dițescu, Muzeul de Artă al R.S.R., București, 1975 la pag. LXXI-LXXII, cat 171, respectiv planșa 171. Opera este reprodusă în albumul "Arta românească modernă și contemporană", Vasile Drăguț, Ed. Meridiane, București, 1982 la pag. 42. Opera este menționată în "Mișcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea", Adrian-Silvan Ionescu, Noi Media Print, București, 2008 la pag. 23. Opera este menționată și reprodusă în "Women's Costume of the Near and Middle East", Jennifer M. Scarce, Routledge, 2003, planșa 78.

Opera este clasată în categoria Fond a Patrimoniului Național Cultural Mobil, prin ordinul ministrului culturii nr. 2369 din 22.05.2014.
 
Adjudecat: € 13.000

În cataloagele Galeriei Naţionale a Muzeului Naţional de Artă al României (1955, 1975), lucrarea înscrisă operei lui Mihail Töpler, figurează cu titlul: "Portretul Doamnei Safta, soţia lui Constantin Ipsilante Voievod".

Elisabeta (Safta) Ecaterina născută Văcărescu (1781-1866, Odessa) a fost cea de a doua soţie a domnitorului fanariot rusofil Constantin Ipsilanti (1760?-1816, Kiev). Acesta a domnit în Moldova (1799-1801), apoi în Valahia (1802-1806), iar sub ocupaţia rusească, în ambele Principate între nov. 1806 și aug. 1807. Fiică a agăi Constantin Văcărescu şi a Anei născută Kretzulescu, descendentă a lui Constantin Brâncoveanu prin mamă, Safta s-a căsătorit cu Constantin Ipsilanti probabil către 1790, urmându-l după 1807 în Rusia, la Kiev, unde ambii au sprijinit mişcarea Eteriei, fiii lor aflându-se în fruntea acestei mişcări. Safta a supravieţuit soţului ei o jumătate de secol petrecută la Kiev şi Odessa, implicându-se în ajutorarea Războiului elen de independenţă (1821-1829).

Pictura de faţă face parte in galeria de portrete de strămoşi aristocraţi (Ahnengalerie) ai familiei Manu/Mano, alcătuită pe parcursul secolului al XIX lea. Este probabil cea mai veche, mai semnificativă şi mai documentată istoric şi artistic dintre colecţiile de artă boiereşti bucureştene. Înrudirea Elisabetei/Saftei cu familia Manu prin sora sa Smaranda căsătorită cu Marele Vornic Mihail Manu (1762-1838 ) - fondator al ramurei bucureştene a familiei - explică prezenţa tabloului de faţă în acest ansamblu de portrete de înaltă boierime a Principatului Valahiei. A fost şi naşa de botez a mai multora dintre copiii cuplului Mihail şi Smaranda Manu.

Lucrând la Iaşi în vremea domniei lui Constantin Ipsilanti căruia îi face portretul, apoi la Bucureşti către 1800-1818, pictorul Mihail Töpler a executat la comanda familiei Manu o serie de portrete, probabil unele după imagini mai vechi, miniaturi, acuarele, gravuri. Numele artistului, integrat picturii - deci pe faţa lucrării - figurează în dublul portret Mihail Manu, Mare Vornic şi fiica sa Ecaterina, dar în rest, după ştiinţa noastră, portretele nu sunt semnate. În cazul Safta Ipsilanti este foarte posibil ca pictorul să fi realizat fie după mo-del, fie după o miniatură/acuarelă etc., doar schiţe ale figurii şi ale elementelor parurii, prelucrând şi integrând ulterior în atelier, aceste notaţii. La început de secol XX, mai exista o variantă (astăzi nelocalizată) a lucrării de faţă, variantă considerată a data "de la finele veacului al XVIII lea”(reproducere şi datare, fără indicarea autorului, în Documente Mano, 1907, pl. 32), în casa din strada Romană a Elenei Constantin Cornescu (1832- 1917), fiica cea mare a lui Iancu Manu. Obiceiul de retuşare în acuarelă a fotografiilor de picturi înainte de înaintarea la tipar, obicei curent către 1900-1914, complică identificarea cu certitudine a lucrărilor după reproducerile publicate în acea perioadă.

Elisabeta Ipsilanti apare împodobită cu diamante şi perle montate în somptuoase “giuvaericale” de epocă (sfârşit de secol XVIII), aşa cum se cuvenea înaltei poziţii sociale de soţie de domnitor fanariot şi după cum dictau cutuma şi gustul la Sublima Poartă. Bijuterii de acelaşi tip cu cele din portretul de faţă se întâlnesc menţionate în foile de zestre de la început de secol XIX, ale unor personaje feminine din familia Manu, precum Smaranda Kretzulescu, sora vornicului Mihail Manu (vezi Documente Mano, 1907, p. 376, 381-382). Colierul de la gâtul Saftei se aseamănă cu cel mai puţin somptuos dar având un desen asemănător, purtat de sora ei, Smaranda Văcărescu, soţia lui Mihail Manu (v. Portretul Vornicesei Smaranda Manu cu copilul, Muzeul de artă Bacău/colecţia Manu). În pictura de faţă, realizând un tip de "portret cu mână", artistul şi-a concentrat atenţia pe studiul chipului, al mâinii stângi, al bijuteriilor, toate acestea fiind puse în valoare printr-un savant ecleraj şi printr-o paletă rafinată de neutre. Tratat în notă romantică prin regia luministică, fundalul pe care se proiectează personajul este un peisaj având cerul drept protagonist (acesta ocupă cam două treimi din înălţimea tabloului). Pictorul a amplasat sculptural personajul în planul întâi, eliminând în bună parte descrierea peisajului propriu-zis.

Personajul este reprezentat trei sferturi, din faţă, cu figura uşor orientată spre dreapta privitorului. Fineţea şi desenul clasic al trăsăturilor încununate de sprâncenele încondeiate şi reunite, sunt iluminate de bijuteriile strălucind de reflexe, concentrate în principal în jurul chipului: egreta ("surguci cu diamanturi" în limbajul epocii) şi broşa florală, prinse în coafură; cerceii bogaţi din tipul "girandole"; colierul cu "pendeloques". Am spune că morfologia giuvaericalelor este predominant occidentală (excepţie face surguciul) dar multitudinea lor relevă gustul constantinopolitan. Tipologia şi amplasarea bijuteriilor, croiul şi muselina rochiei, şalul oriental de caşmir, reprezintă deci un amestec de modă şi de gust între Imperiul Otoman şi Europa occidentală, consemnând de altfel şi fenomenul mai larg al contaminării artistice reciproce dintre cele două lumi, în zorii romantismului. Dacă egreta şi centura somptuoasă cu paftale cu pietre preţioase ţin în primul rând de lumea Înaltei Porţi, să amintim că la Constanti-nopole, Veneţia, Paris, spre finele secolului al XVIII-lea erau la modă agrafe/bijuterii ca cele prinse în coafura Saftei Ipsilanti, respectiv egreta şi broşa florală, cea din urmă fiind de model francez. O ilustrare a acestor inteferenţe în modă este portretul aristocratei veneţiene Matilda Querini datorat lui Pietro Longhi (1772) şi păstrat la Luvru. Două şiraguri de perle ornează rochia Matildei Querini peste piept, în dreptul inimii; la Safta Ipsilanti cele două şiraguri de perle (sau mărgele din sticlă ca şi inelul?) prinse cu broşe-ruban, sunt mai lungi, confe-rind preţiozitate întregului veşmânt şi participând la fastul imaginii. Istoricul şi genealogistul Mihai Dim. Sturdza ne informează despre soarta podoabelor reprezentate în tablou, rămase în posesia Saftei Ipsilanti până către finele deceniului 3 : “Toate bijuteriile au fost vândute de către prinţesă în Rusia, spre a finanţa cheltuielile Războiului elenic de independenţă” (Dictionnaire historique et généalogique des grandes familles de Grèce, d’Albanie et de Constantinople, 1983, p. 450).

Nu deţinem nicio informaţie despre comanditarul sau despre comanda portretului. Este posibil ca să fi fost pictat ulterior perioadei în care Constantin Ipsilanti a domnit în Principate (şi când soţia sa era numită ”Prea Strălucita şi Prea Înălţata Doamna Safta”), poate înainte de despărţirea prinţesei de bijuterii, ca un rămas bun adresat momentului de măreţie când a fost Doamna Principatelor Române. Lipsa oricărei inscripţii ori a vreunui însemn heraldic explicit legat de poziţia oficială, temporară a personajului, poate susţine această supoziţie.

(Ioana Beldiman)

Bibliografie

Paula Constantinescu, Ştefan Diţescu, Georgeta Peleanu coordonator, Catalogul Galeriei Naţionale. Pictura. Secolul XIX, I, Muzeul de Artă al RS România, Bucureşti, 1975, cat. 171, p. LXXI-LXXII; pl. 171
DRĂGUȚ, Vasile, FLOREA, Vasile, GRIGORESCU, Dan, MIHALACHE, Marin, "Pictura românească în imagini", Bucureşti, Ed. Meridiane, 1970, il. p. 169
GANE, N.,"Trecute vieţi de doamne şi domniţe", vol.II, ediţia a II- a, Bucureşti, Ed.Universul, 1943, il. p. 102
IONESCU, Adrian-Silvan, "Modă și societate urbană", Ed. Paideia, București, 2006
IORGA, Nicolae,"Portretele doamnelor române. Portraits des Princesses roumaines", Bucarest, Comisiunea Monumentelor istorice, 1937, p. XXXIII-XXXIV, il. 60
MANO, Constantin George, "Documente din secolele al XVI-lea – XIX – lea privitoare la Familia Mano, culese, adnotate şi publicate de", Bucureşti, Tipografia Curţii Regale, Göbl Fiii, 1907, il. pl. 32
Muzeul de artă al RPR, Galeria Naţională. Catalog, Bucureşti, ESPLA, [1955], cat. 29, p. 15
NICULESCU, Remus,"Contribuţii la istoria începuturilor picturii româneşti", în Studii şi Cercetări de Istoria Artei, nr. 1-2-1954, p. 88
STURDZA, Mihai Dim., Grandes familles de Grèce, d"Albanie et de Constantinople, Paris, Chez l"auteur, 1983, p. 450 (il. şi text)

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citiți mai multe aici.
x