Prenumele este obligatoriu!
Numele este obligatoriu!
Prenumele este invalid!
Numele este invalid!
Adresa de email este invalidă!
Adresa de email este obligatorie!
Numărul de telefon este obligatoriu!
Adresa de email este deja înregistrată!
Parola este obligatorie!
Introduceți o parolă validă!
Introduceți minim 6 caractere!
Introduceți maxim 16 caractere!
Parolele nu sunt identice!
Vă rugăm să acceptați Regulamentul de Licitare!
Eroare de autentificare. Email-ul sau parola nu sunt corecte!
Licitația de Toamnă - Top 100 Mari Maeștri ai Artei Românești #266/2017
85C

Prințesa

[1927-1928]

Nicolae Tonitza

1886, Bârlad - 1940, Bucureşti
ulei pe carton, 50 × 40 cm, semnat stânga sus, cu brun, "Tonitza"
Valoare estimativă: € 60.000 - 90.000

Starea de conservare: pentru informații tehnice, contactați ruxandra.dumitru@artmark.ro
Proveniență:
colecția istorică a familiei Bușulenga. Opera a aparținut inițial lui Cezar Bușulenga, unul dintre frații lui Apostol Bușulenga, soțul lui Zoe Dumitrescu-Bușulenga. După 1977 opera intra în colecția lui Nicolae Bușulenga, al treilea frate Bușulenga.
Informații documentare:
Opera a participat la expoziția Nicolae Tonitza, Muzeul de Artă al R.P.R, 1964 și este reprodusă în catalogul expoziției la cat.144, pag. 96.
Opera a participat la expoziția Nicolae Tonitza, Muzeul de Artă al R.S.R, 1979.
 
Vândut postlicitație (cf. art. 13 al Regulamentului de Licitare) € 60.000

"Copiii (...) ne apar cu fermecătoarea lor inexperienţă, cu armonioasa lor dezordine, cu întraripata lor nedisciplină, cu spaima lor pentru tot ce le este impus prin tradiţie şi autoritate şi cu pasiunea lor pentru tot ce este lumină, pentru tot ce este mişcare slobodă, graţie şi joc, pentru tot ce este bucurie a vieţii, pentru tot ce este dezinteresată înfrăţire, cu semenii planetari sub egal milostiva sărutare a unui soare, pe care foarte mulţi dintre ei, curând poate, nu-l vor mai vedea...
În nenumăratele şi atent îndelungatele mele incursiuni pe care le-am făcut ca pictor în minunata lume a copiilor, mi-a fost dat să întâlnesc copii în zdrenţe şi flămânzi, copii suferinzi trupeşte, dar al căror suflet proaspăt şi limpede răsfrângea, ca un transparent şi pur izvor de munte, înalta frumuseţe a cerului.
Am cunoscut copii în straie scumpe, copii hrăniţi cu îmbelşugare şi rafinament, copii încurajaţi de permanente atenţii şi dezmierdări, copii perfect sănătoşi, dar în sufletul cărora, prematur cătrănit, dospeau dureri inăbuşite şi creşteau spăimântătoare agonii." (1931) (Tonitza, Scrieri despre artă)
Definit şi identificat prin sintagma "pictorul copiilor" – asemenea tuturor marilor creatori ce se contra-disting printr-un anume element ce le conferă unicitate, singularitate - Nicolae Tonitza ocupă un loc important în panteonul valorilor universale. Situat pe linia artei de tip realist, profund aplecată către introspecție, continuator al viziunii lirice şi duioase a predecesorilor săi - Grigorescu dar mai ales Luchian - Tonitza a reuşit să îmbogăţească arta noastră cu opere în care a oglindit, cu o nemăsurată forţă, realitatea vremii sale.
În creaţia lui Tonitza, tema copilului şi a copilăriei în general a ocupat un loc proeminent, atingând valoarea unui simbol. Tema îl frământă, îl preocupă, îl emoţionează, căutând, ca nimeni altul, acele note specifice ale copilăriei, cu puritatea, naivitatea şi dezorientarea în faţa problematicilor vieţii. Sentimentul de afectivitate paternă va fi sorgintea a numeroase opere care au avut puterea înfăţişării personalităţii artistice a pictorului, prilejuindu-i acestuia experienţa unor raporturi aproape muzicale la nivel cromatic. Cu sinceritatea şi modestia specifică, Tonitza afirma că nu a făcut altceva decât să-şi picteze proprii copii "din leagăn, de la primele lor dibuiri pe podea, din scăpărarea privirilor lor, eu cred – spunea acesta – că nu redam pe pânză decât emoţia unui tată..."
Catrina (n. 1914), Petru (n. 1915), Irina (n. 1917) şi Silică (infantul dispărut în perioada de ședere la Vălenii de Munte), cărora li se alătură Nineta Gusti (nepoata artistului) au configurat în mare parte creaţia lui Nicolae Tonitza, dedicată vârstei inocenţei. Toți cei cinci copii apar în pânzele artistului, în diverse ipostaze și însemnătăți. Cu spiritul său de fin observator, tatăl Tonitza îi urmăreşte la joacă, cand dorm, când plâng, le ascultă strigătele şi le analizează mişcările şi gesturile, le cercetează în fiecare clipă expresiile. Uneori copiii îi pozează artistului fără ca ei să ştie, alteori aceştia sunt nevoiţi să aştepte nemişcaţi ore în şir, ascultând docili indicaţiile tatălui. Pentru un efect pictural major, artistul le aşează pe cap basmale sau pălării, le pune la gât eşarfe viu colorate, ori îi aşează în faţa vreunei scoarţe în culori vibrante, îmbrăcaţi simplu, în cămăşuţe albe şi desculţi.

Bibliografie

BREZIANU, Barbu,"Nicolae Tonitza", Ed. Arta Grafică, București, 1967
BREZIANU, Barbu, "Nicoale Tonitza", Ed. Meridiane, București, 1986
CIUCĂ, Valentin, "Pe urmele lui Nicolae Tonitza", Ed. Sport-Turism, București, 1984
COMARNESCU, Petru,"N.N.Tonitza", Ed. Tineretului, București, 1962

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citiți mai multe aici.
x