Artmark

In loc de manifest

Sunt, cred ca dintotdeauna, obsedat de nereusita noastra, a romanilor, de a ne intelege si face cunoscute valorile.

Nu fac parte din masa prea mare a celor ce cred ca suntem nascuti deosebiti, ca neam mai talentat, mai inteligent, mai frumos si mai harnic nici ca s-ar mai gasi. De aici insa, pana la felul in care ne hulim, ne ignoram si nu ne ajutam intre noi, e un hau imens care ma intriga. Aici se afla gaura neagra care ar trebui sa suscite discutii aprinse, si nu in experimentele fizicienilor de la Geneva.

Adolescent fiind, si in oarece inrudire cu familia Coanda, imi cazusera ochii pe o scrisoare adresata de catre general, fiului sau Henri, viitorul mare savant si inovator. Autorul se declara neputincios de a mai sprijini singur proiectele feciorului nazdravan si dupa ce vanduse aproape toata averea familiei se declara invins el, bunul ostean, si mai mult decat atat cu lacrimi in ochi isi povatuia urmasul sa isi caute realizarea printre straini.
Enorma tristete!

De ce nu sunt atat de cunoscuti in lumea larga a artelor dupa cum ar merita valori certe precum Andreescu, Pallady, Tonitza, Tuculescu, Anghel, Apostu si multi, enorm de multi altii ?

De ce despre civilizatia de la Cucuteni vorbim indesat, doar intre noi?

Ce ar trebui sa facem astazi ca peste nume ca Bernea, Gheorghiu, Irimescu sau ale inzestratilor pictori si sculptori tineri din scolile de la Cluj si Bucuresti, ce ii urmeaza atat de diferit, sa nu se astearna praful uitarii?

Sa ne bizuim oare numai pe piata de arta ungureasca pentru a vedea promovati artisti romani precum Mattis-Teutsch, Corbul, Crisan, Vida, Negrulea s.a.m.d.?

Sa ne punem nadejdea in continuare in artistii care emigreaza si se consacra in lume aiurea beneficiind de cadrul inlesnitor al pietelor libere si vivace de comert international cu arta?

Poate va veni ziua, in care sa constatam ca problema fundamentala este sa nu ne mai facem ca nu stim ca din stravechime pana in zilele noastre prezenta in marile palate, azi muzee si colectii si de acolo in superbele albume si documentatele istorii ale artelor, a fost asigurata printr-un mijloc simplu si eficace, circulatia libera a operelor si capodoperelor. Desigur avand grija pentru patrimoniul peren national – dar cu ochii intorsi si spre patrimoniile si parerea altora, nu doar a celor de acasa. Sa ne conectam la breslele galeristilor si anticarilor europeni si mondiali, sa expunem cu inteligenta, pretutindeni, si cu osebire sa vindem. Din ce in ce mai mult si mai sus, prin selectie riguroasa, neemotionala. Doar asa ne vom face cunoscuti si apreciati.

Iata de ce gandul meu dintai a fost sa ma alatur, cand mi-a oferit ocazia, unui grup de specialisti entuziasti si sa alcatuim impreuna o societate: Artmark si trei segmente diferite ale ei: o societate de vanzare prin licitatie, o galerie de arta contemporana, Point contemporary, si o galerie de arta clasica si moderna, ArtSociety.

Reprezentandu-i am devenit primul membru individual roman al CINOA (Confederatia Internationala a Comerciantilor de Opere de Arta), cea mai importanta asociere internationala a galeristilor si anticarilor de arta, asumandu-mi obligatia de a federa valorile romane in domeniu, a le si a ne obliga la rigoarea si profesionalismul statutelor vechilor bresle, pentru ca Romania sa se regaseasca intr-un viitor apropiat si pe harta valorilor artistice atractive.

E acesta un manifest?

Deocamdata doar un crez, putin patetic.