Legăturile strânse realizate în perioada interbelică între principalii “jucători” ai avangardei românești au fost probabil la fel de importante ca inovația și creația personală a fiecărui individ implicat în acest întreg proces. Trebuie doar să amintim de “Lăptăria lui Enache”, locul în care au luat naștere idei, picturi, reviste, din condeiele unui Ștephan Roll, Victor Brauner, Ilarie Voronca, Sașa Pană sau Geo Bogza.

Mișcarea artistică avea să se definească prin colaborarea dintre plasticieni și scriitori, fapt dovedit nu doar de prietenia sau corespondența cunoscută, ci mai ales de publicațiile avangardiste ce au conturat întreaga perioadă interbelică. Colaborarea lui Maxy cu “regele reportajului”, supranumele primit de Filip Brauner, numele adevărat al lui Brunea-Fox, începe pe la jumătatea deceniului trei al secolului trecut, așa cum ne-o dovedește și portretul-desen pe care Maxy il face, reprodus în revista “Puntea de fildeș”, în nr.1 pe 1925. Însă perioada cea mai apropiată dintre cei doi va coincide cu conceperea revistei INTEGRAL, în a cărei redacție bucureșteană se regăseau atât Maxy, cât și Brunea-Fox. De altfel primul număr al revistei avea să conțină atât ilustrații ale pictorului, dar și un articol pe două pagini al celui ce se semna F.Brunea. Portretul realizat în 1929, dedicat prietenului Filip Brunea, avea să fie prezentat în epocă doar în anul realizării lui, în cadrul expoziției Grupului de Artă Nouă, fiind una dintre cele 19 opere cu care Maxy participa la manifestarea de la Academia Artelor Decorative. (I.P.)