În 1936 Leon Alexandru Biju avea să își ridice tablourile pe simeze pentru ultima oară, în cadrul unei expoziții. Personala de la Sala Mozart din București, ce a cuprins 59 de picturi cu subiecte inspirate de meleagurile dobrogene, a marcat apogeul artistic al lui Biju, care din acel moment va mai prezenta lucrări doar la expozițiile Tinerimii Artistice și ale Salonului Oficial de pictură. Chiar dacă valoarea pictorului a fost uitată în ultimile decenii, în special din cauza faptului că perioada comunistă l-a transformat într-un anonim, opera lui Biju a reprezentat un modul interesant în epocă, în special prin particularitatea temei abordate. Chiar dacă este bine cunoscută infuzia de naturi statice cu flori, valoarea acestora nu ar trebuie să fie diminuată. La aceste tablouri, în special la cele care ne surprinde originalitatea motivului, Biju își arată valoarea prin demonstrații de virtuozitate în mânuirea unei pensulații postimpresioniste.

Momentele decisive ce îi vor aduce dispariția din rândurile artei “oficiale” sunt marcate în deceniul 5, când, în perioada statului legionar, Biju primește rol de conducere în cadrul Comisiei Casei compozitorilor, pictorilor și sculptorilor, postură ce îi va aduce ostracizarea în cei 23 de ani de comunism pe care i-a mai trăit.

Lucrarea noastră intră în binecunoscutul ciclu de naturi statice prin care Biju s-a făcut remarcat drept un pictor intimist. Pasionat de liniștea și serenitatea oferite de astfel de contexte picturale, artistul își va dedica mare parte a carierei pentru a ilustra astfel de opere. Deseori alege drept punct de greutate al pânzei un canceu cu flori, pe care de fiecare dată îl pictează în cel mai mic amănunt, veridicitatea fiind un element primordial al unui realism pur, scontat de Biju. Alăturarea unor obiecte personale, în cazul nostru a unei pipe sau a unei reviste indică naturalețea cu care pictorul asimilează instalația oferită de montarea unei naturi statice, ce devine un fel de a fi în interiorul atelierului. Lucrarea este atent finită din punct de vedere al pensulației, iar realismul pictural este o dată în plus căutat prin alegerea unei palete de culori extrem de naturale.